Randamentul conversiei directe în telecomunicaţii şi comunicaţii de date

Cu mulţi ani înainte, strategiile de distribuţie a puterii în centrele de date şi oficiile de telecomunicaţii utilizau multiple convertoare izolate de tip cărămidă completă sau o jumătate, un sfert şi o optime de cărămidă pentru a transforma tensiunea de magistrală de 48VDC tipic utilizată în telecomunicaţii, în tensiuni de alimentare mai mici cerute de circuitele integrate de pe placă. Totuşi, anii 1990 au adus conceptul de arhitectură de putere distribuită, care a evoluat mai departe cu includerea introducerii magistralei intermediare. În principal proiectată pentru a reduce costul şi volumul multiplelor convertoare izolate, arhitectura constă dintr-o sursă de putere AC-DC, un convertor de magistrală intermediară izolat (IBC) uzual de dimensiune standard industrial precum un sfert de cărămidă sau o optime de cărămidă, şi convertoare punct de sarcină (POL) neizolate, integrate pe placă.